SIMBOLISTICA ORNAMENTICII SI TRADITIILOR POPULARE DIN MOLDOVA

Imagine
SIMBOLISTICA ORNAMENTICII ŞI TRADIŢIILOR DIN MOLDOVA
DONCEAN MARILENA
Anul aparitiei
2016

Lucrarea intitulată "Simbolistica ornamenticii și tradițiilor populare din Moldova”, pune în evidență o mare bogăție de sentimente și un deosebit gust artistic al poporului român, decurgând din însăși legătura n emijlocită, care există între artă și viață.

Nimic din varietatea și bogăția culturii populare nu poartă semnul efemerului. Aceasta ar putea fi sensul credinței poetului Lucian Blaga potrivit căreia veșnicia s-a născut la sat. O veșnicie care nu cunoaște odihnă și în care fiecare împlinire devine un nou început, ca într-o spirală a vieții fără de sfârșit, esențializat redată de ornamentica populară românească.

Primul capitol intitulat "Valoarea spirituală şi socială a gospodăriei  tradiţionale ţărăneşti , prezintă structura satului românesc din zona Moldovei, organizarea gospodăriei țărănești, locuința și amenajarea acesteia. Toate aceste elemente ilustrează o tradiție, un rost în univers, un specific al omului din această zonă.

Capitolul 2 și 3 intitulate "Textilele  tradiţionale  ţărăneşti de interior respectiv "Ornamentica textilelor populare , pun în evidență frumusețea și expresivitatea  straielor a textilelor tradiționale moldovenești care "îmbrăcă" locuința. Năframe, fețe de masă, fețe de pernă, batiste, ștergare, covoare, scoarțe, cuverturi, macaturi, cergi, lăicere, țolinci  privite în continuitatea căminului, amintesc și astăzi crâmpeie emoționante din biografia simplă a țăranului român. Motive decorative precum linia ondulată reprezintă urcarea şi coborârea soarelui; triunghiurile negre alternând cu triunghiuri albe desemnează  succesiunea zilei cu noaptea;  cercul sau pătratul cu punct la mijloc reprezintă anii care se succed.

In debutul capitolului 4 intitulat "Eleganța, motivele decorative și cromatica ceramicii", am considerat sugestiv să  amintesc remarca lui Grigore Tocilescu cu privire la ceramică: „Nimic ca ceramica nu înlesneşte a urmări prin epoci înaintările progressive ale inteligenţei unei societăţi, a unui popor şi măsura aplicării omului pentru lucrurilor artistice” .

       Pe parcursul dezvoltării problematicii în capitolul 5 intitulat "Costumul şi muzica populară moldovenescă – unitate etno-culturală de mare valoare documentară, istorică şi artistică”, am  adus în evidență faptul că în spaţiul mioritic costumul popular românesc îşi găseşte rădăcinile în portul strămoşilor noştri tracii, geţii şi dacii, fiind supus unei continue evoluţii, păstrându-şi însă nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa.

Simbol al începutului tuturor lucrurilor, al originii și regăsirii vieții oul apare în multe mitologii ale lumii ca un ou primordial, sursă a tot și a toate. Capitolul 6 intitulat "Ouălele de Paște - repere ale dăinuirii străvechi la români”, precizează că atât ouălele încondeiate cât și cele împistrite s-au zugrăvit de-a lungul timpului nu numai ca simboluri ce vizau succesul lucrului bine început şi prosperitatea în gospodărire, ci şi acelea pe care omul le-a considerat indispensabile pentru ca însăşi viaţa să fie ocrotită şi salvată.

Un repertoriu deosebit de variat îl reprezintă motivele ornamentale de origine păstorească Coarnele Berbecului, Turma de capre, Crucea mielului, Steaua ciobanului, Drumul ciobanului, etc. Alte denumiri precum: Albina, Brăduţul,  Brâul Maicii Domnului, Calea Rătăcită, Frunza de stejar, Racul, Spicul, Steaua, Ocolul, Unghia caprei circulă în toate zonele etno-folclorice româneşti, iar imaginile pe care le definesc sunt aproape identice.

În capitolul 7 intitulat  "Simbolurile străvechi a unicităţii  măştilor populare”, am dorit să aduc în atenție jocurile cu măști din Moldova. Acestea reprezintă obiceiuri arhaice, agrare şi pastorale de tradiţie multimilenară ce au loc cu prilejul Anului Nou sau cu ocazia unor evenimente definitorii din viața omului. Masca (capră, berbec, urs, cerb, căiuț, alături de crai, sergenţi, doctori, negustori, căldărăşiţe, arnăuţi, regine şi tot universul lor) simbolizează fertilitatea pământului şi abundenţa recoltelor.

         Capitolul 8 intitulat "Datini şi obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă în Moldova: colinda, pluguşorul şi semănatul”, scoate în evidență vechile datini strămoşeşti (colinda, pluguşorul, semănatul, sorcova, steaua), care ne ajută în fiecare an să trăim şi să simţim atmosfera plină de căldură şi veselie a Sărbătorilor de iarnă.

         Perpetuând cultul strămoşilor ne întoarcem la origini la spiritualitatea noastră arhaică, ori de câte ori în viaţă avem nevoie.  Ultimul capitol intitulat "Expresivitate şi creativitate în spiritualitatea arhaică  din folclorul românesc” , dovedește faptul că  riturile, tradițiile, miturile,  şi obiceiurile populare româneşti îşi au rădăcinile în trecutul îndepărtat şi tumultos al ţinutului dacilor liberi. Dragobetele, Drăgaica, Paparuda, Sânzienile, Caloianul, Mărțișorul  reprezintă complexe sinteze culturale, aparţinătoare genetic unei anumite civilizaţii şi mentalităţi, ilustrând astfel un anume orizont de viaţă materială şi spirituală.

Tipul publicatiei stiintifice
Publicat in
IASI
Editura
TEHNOPRESS
ISBN
978-606-687-255-3